Atunci cand timpul nu mai are rabdare si trebuie sa o spui…..SPUNE-O!!

Salut! Numele meu este Alin B. si fac parte, ca marea majoritate a celor care cititi aceste randuri, din comunitatea LGBT din Romania. Am intrat in aceasta comunitate de la varsta de 19 ani, cand am simtit ca apasarea a ceea ce SUNT e mult mai puternica decat mine si ca sunt dator fata de mine insumi SA FIU! Dupa un inceput ezitant, plin de situatii neprevazute si lipsa de experienta, am trait, pe rand, toate aspectele comunitatii noastre, cu bune si cu rele si toate m-au apropiat, pas cu pas, de o desavarsire a mea, ca individ, ca parte a lumii in care traiesc!

Mi-am facut foarte multi prieteni si, recunoasc, probabil am avut parte si de mult noroc, fiindca nu m-am simtit niciodata discriminat, ceea ce foarte multi nu pot spune. Probabil asta a tinut si de modul in care mi-am ales prietenii, oameni cu mintea deschisa si care inteleg foarte bine relativitatea normalului.

Cu toate acestea, mai ramasese un lucru nefacut… Un lucru care ma macina (imi dau seama acum…) in fiecare minut al vietii mele… MAMA MEA NU STIA CA SUNT GAY!

Am avut dintotdeauna o legatura speciala cu ea, inca de mic… Ea m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt, un om responsabil, stapan pe mine, cu o educatie care sa-mi confere o stabilitate financiara si respectul celor din jur. Ea m-a ajutat sa fiu OM. Si, cu toate astea, o minteam.. O minteam constient, fiindca ma temeam de reactia ei, asa cum marea majoritate a tinerilor se tem.. Oare se va schimba in raport cu mine? Oare adevarul ar fi creat o prapastie intre noi doi? Oare ma va accepta asa cum sunt, fara a pune intrebari? Sau, daca va pune intrebari, voi avea puterea sa ii raspund? Sunt convins ca acestea sunt gandurile tuturor tinerilor atunci cand vine vorba de un coming out fata de parintii lor…Si pot spune ca nu exista coming out adevarat decat atunci cand parintii tai stiu adevarul asa cum este el!

Am 25 de ani si deja de ceva timp luasem hotararea, in sinea mea, ca nu se va intampla niciodata ca ea sa stie, ca nu voi avea niciodata puterea sa ii spun…Dar, spre surprinderea mea, in ultimele zile situatia s-a schimbat… Niciodata nu m-am simtit mai apropiat de ea decat in ultimele zile… De ceva timp, incetase sa ma mai intrebe despre fete, despre o posibila casatorie, izbindu-se constant de reticenta mea fata de acest subiect… Asa ca, in ultimele zile, se asternuse linistea peste acest subiect… Gaseam cu greu subiecte pe care sa intretinem o conversatie, dar nu ne evitam reciproc… Acum imi dau seama ca ea…astepta… Fara sa spuna nimic, fara sa intrebe nimic, astepta… Si simteam asta cu toata fiinta mea, ii citeam in ochi asteptarea… pana azi! Astazi am vorbit cu ea la telefon si, dupa cateva subiecte banale si lipsite de importanta, din nou taceam amandoi… si secundele treceau… si am simtit in mine o putere cum nu am mai simtit niciodata, simteam cum adevarul urca in mine si ma invadeaza cu fiecare celula si am simtit-o… ACUM ORI NICIODATA!

I-am spus ca stiu ca intre noi, in ultimul timp, exista o tensiune… ca evit anumite intrebari ca ma eschivez sa dau raspunsuri concrete si ca exista ceva ce ar trebui sa stie despre mine. Mi-a raspuns cald:”Spune, mama, te ascult…” Am simtit ca lumea toata incepe sa se invarta, in cateva clipe mi-am revazut intreaga viata prin fata ochilor de parca totul ar fi fost o secunda si nu ani intregi de negare. Si i-am spus, imbatat de adrenalina: “Sunt gay!” In momentul ala am simtit ca ma desprind de trup, ca privesc lumea de undeva de sus, ca cerul e al meu si ca nimic nu ma poate opri acum sa FIU! Dupa o pauza de cateva secunde, mi-a raspuns: “Stiu, mama,a veam nevoie decat de 2 cuvinte ca sa te stiu eliberat!” Am inceput amandoi sa plangem, insa de bucurie si prin siroaie de lacrimi am inceput sa ii spun povestea mea, de cand mi-am dat seama ca sunt “altfel” si pana in zilele noastre. Si la final, mi-a spus: “Nu exista mama adevarata care sa nu simta sufletul baiatului ei. Am stiut asta de foarte mult timp, o intuiam, o simteam si sunt ani de cand te astept… Sunt mandra de tine ca mi-ai spus si, din punctul meu de vedere, esti al meu si al meu vei ramane indiferent cum, pana la sfarsitul zilelor mele!”

Nu am cuvinte sa descriu ce am simtit atunci. In sfarsit, eram EU! In toata puterea cuvantului! Nimic din ceea ce am facut pana acum in viata mea nu mi-a dat o senzatie mai mare de multumire, de bucurie si de eliberare! Si atunci mi-am dat seama ca toata teama mea, toate noptile nedormite gandindu-ma la reactia ei au fost in zadar, ca m-as fi putut elibera de mult timp, ca am prelungit un moment din teama nejustificata si ca regret ca nu am spus-o cu mult timp inainte.

Nu am putut mai multe ore dupa asta sa imi dau seama concret ce forta m-a determinat sa pot face asta. Dar acum am realizat: DRAGOSTEA! Aceasta este forta care s-a manifestat in mine si care a invins orice prejudecata, orice teama si orice bariera! Dragostea dintre noi doi mi-a rostit clar, in suflet, ca va rezista in fata oricarei probleme si ca nu am de ce sa ma tem!

Oricine ai fi tu, tanar gay, undeva, oriunde,s a nu uiti niciodata asta: dragostea care te leaga de parintii tai prin nastere va rezista oricarui obstacol! Si indiferent de reactia initiala a  parintilor tai, care ar putea fi, in unele cazuri, diferita de cea a mamei mele, dragostea care va leaga va zdrobi pe rand toate barierele si prejudecatile, lasandu-va la final ceea ce natura a hotarat sa fiti pentru tot restul vietii voastre, PARINTE SI COPIL!

Va multumesc pentru ca ati citit aceste randuri si va incurajez puternic si din cuflet ca atunci cand timpul nu mai are rabdare, SA O SPUNETI CLAR SI DIN INIMA: SUNT GAY!

ALIN B.